V-am mai spus ca in general evit sa ii judec pe cei din jurul meu, de data asta insa am fost cumva fortata de imprejurari sa o fac si am simtit nevoia sa impartasesc cu voi, poate ii vor fi cuiva de ajutor aceste randuri.
Alexandra are aproape opt ani si e un copil vesel si frumos, ca toti copiii de altfel. La final de clasa intai, la Serbarea Abecedarului nu au avut nevoie de costumatii insa toti copiii au trebuit sa se imbrace forte frumos si elegant!
Si au fost absolut minunati cu totii, unul mai frumos ca celalalt, pana aici insa am avut o discutie in contradictoriu cu Alexandra, ocazie cu care am inceput sa observ diverse lucruri.
Am ales mai intai rochita si sandalutele pe care le va purta la serbare, iar aici as face o paranteza sa va spun ca am o maaare multumire sufleteasca fiindca ne potrivim de minune la gusturi, si-a ales o rochita vesela, colorata, inflorata, o rochita ce reflecta de minune sufletul pur de copil, o rochita potrivita varstei dar si ocaziei!
Problema a aparut cand a decretat sus si tare: "Vreau sa mergem la coafor sa imi fac parul si sa fiu machiata si rujata la serbare!" Am purtat o discutie ce a durat circa o jumatate de ora, dar la un moment dat cand am realizat ca ma lupt cu morile de vant si indiferent de ce i-as fi zis eu in acel moment ea ma vedea drept mama cea rea care nu vrea sa ii respecte doleantele am hotarat sa renunt si sa aman discutia. A ramas sa discutam peste cateva zile, timp in care ea a fost oarecum suparata pe mine desi se straduia sa nu o arate.
In zilele urmatoare am privit cu multa atentie in jurul meu pe strada si am constatat cu stupefactie ca destul de multe fetite (unele aflate inca la varsta cand se joaca cu papusile), sunt machiate si intr-una din zile, impreuna fiind, am avut norocul sa intalnim o fetita de 5-6 anisori machiata foarte strident si cu un ruj rosu strident pe buze. Am intrebat-o pe Alexandra daca ii place cum arata acea fetita, a incercat sa evite raspunsul insa intr-un final a recunscut ca nu. Acasa am dus-o in fata oglinzii si i-am aratat cat este de frumoasa. I-am explicat cum femeile odata cu inaintarea in varsta incep sa aiba riduri si sunt nevoite sa apeleze la farduri ca sa le ascunda si sa isi infrumuseteze chipul, dar pe copii i-a inzestrat Dumnezeu cu o frumusete si o naturalete aparte.
Nu as vrea sa supar pe nimeni, daca voi alegeti sa va coafati copiii si sa ii machiati este alegerea voastra si o respect, eu insa am o mare problema cu asta.
De ce sa ascund sunt vopseluri colorate ochisorii atat de frumosi si jucausi?
De ce sa ii fac coafuri sofisticate cand ii pot face o impletitura simpla si frumoasa?
De ce sa ii ascund zambetul atat de frumos si de sincer sub un strat de ruj?
De ce sa nu ii pastrez puritatea si naturaletea cu care a inzestrat-o Dumnezeu?
