Zilele astea am tot vazut pe facebook poze in diferite ipostaze ale piticilor absolventi de gradinita (hmmm, ce academic suna), care mai de care mandrindu-se cu rezultatele frumoase. Da, si eu ma mandresc, e normal sa fie asa, insa mi-am dorit sa va povestesc despre finalul de gradinita putin mai altfel. Postarea de astazi nu e despre cat de bine a invatat Alexandra sa scrie literele, sa faca socoteli sau sa picteze in cei trei ani de gradinita, nu e despre cate concursuri a castigat si la cate a participat, postarea de astazi e despre deprinderi, despre magia cuvintelor, despre modelarea personalitatii si despre cum a facut ea cunostinta cu universul in care traim.
E o poveste cu a fost odata...
Asadar dragii mei a fost odata o printesa. Si cum orice printesa are nevoie de un taram fermecat a pasit sfioasa printesa noastra pe taramul gradinitei. Alaturi i-au fost doamnele educatoare, adevarate regine ce i-au calauzit drumul prin minunatul taram de basm, i-au slefuit gandurile si i-au indreptat pasii incet incet spre Taramul Cunoasterii, un taram fermecat ce s-a lasat cucerit incetul cu incetul.
Doamnele mereu vesele, mereu neobosite au suflat praf magic inspre ea si l-au chemat pe Duhul Cuvintelor. Cuvinetele la inceput timide, apoi din ce in ce mai indraznete, s-au dezlantuit ca intr-o furtuna de vara si s-au asezat cuminti apoi pe buzele ei. Au urmat povestile, uneori reale, uneori imaginare, dar de la o zi la alta printesa Alexandra se exprima mai frumos, mai corect, mai elevat, uimindu-ne adeseori cu intelepciunea ei.
Anii au trecut si doamnele educatoare cu fiecare zi care a trecut au mai asezat o caramida la temelia solida a personalitatii, a caracterului printesei Alexandra. Si a crescut frumos printesa mea pe acest taram magic si a invatat ce a fost mai important: a invatat ce e respectul de sine, a invatat sa ii respecte pe cei din jur, a invatat ce e empatia, a invatat sa daruiasca, a invatat sa isi iubeasca semenii, a invatat sa castige, dar totdata a invatat sa piarda.
Astazi calatoria pe acest taram magic a luat sfarsit si iata-ne la ceas de ramas bun. As fi vrut sa spun multe, dar cuvinetele sunt atat de putine, atat de sarace! Voi spune doar multumesc! E un cuvant simplu, dar e un cuvant in care se ascund povesti intregi, e un cuvant cu o incarcatura emotionala deosebita, e un cuvant magic! Fiindca experienta pe acest taram a fost magica! Copilul meu a cunoscut in acesti ani oameni frumosi, a participat la activitati mai mult decat interesante, si toate astea i-au modelat personalitatea atat de frumos!
Astazi am incheiat un capitol din cartea vietii si ne pregatim cu nerabdare si emotii totdata pentru cel de-al doilea. Intalnirea cu doamna invatatoare a fost atat de emotionanta, Alexandra a fost atat de incantata, i-a placut atat de mult, incat cu siguranta si de aceasta data va calatori alaturi de oameni frumosi si drepti si va avea parte doar de ce e mai bun.
Ramas bun gradinita, las intre peretii tai poate cea mai frumoasa perioada din copilaria mea, si oriunde m-ar duce cararile vietii nu voi uita niciodata ca acolo niste doamne minunate vor astepta mereu micii calatori. Intr-o zi ma voi reintoarce sa va spun ca am ajuns un mare OM si ca in mare parte asta vi se datoreaza!
Iti doresc sa-ti fie drumul lin printesa mea, sa fii mereu sincera si spontana, sa faci intotdeauna alegerile corecte si sa fii mereu inconjurata de oameni simpli si frumosi sufleteste. Sa inveti sa pretuiesti adevaratele valori si sa fii mereu vesela asa cum te stiu!
Sa aveti zbor lin dragi fluturasi si scoala sa isi descifreze toate tainele pentru voi, sa ne revedem cu drag peste timp si sa depanam amintiri!
