Ce este prima iubire? E acea iubire ce face sa stea timpul in loc, restul lumii se estompeaza si pare ca voi doi sunteti singurii care mai existati, in rest nimic nu mai conteaza.
Prima relatie nu inseamna neaparat si
prima iubire, ba mai mult, unii nu ajung sa traiasca niciodata acea
prima iubire.
Cum recunosti prima iubire? Vei sti ca e prima iubire atunci cand vei simti fluturi in stomac ori de cate ori il vezi, chiar daca il vezi poate a miia oara, cand te pierzi in ochii lui, cand doar el exista pentru tine si doar tu pentru el, cand unu plus unu fac doi si rezulta o dragoste infinita, cand visezi cu ochii deschisi si te gandesti doar la el si nu poti dormi de dorul lui.
Nu-ti bate joc de timp, si nu lasa sa-ti scape printre degete clipe, oameni, iubiri! Sunt momente in viata ce nu se vor intoarce niciodata si vei sfarsi prin a le regreta.
Iubirea aceea adevarata, unica, pura, iubirea aceea ce dainuie in timp si pe care nu o vei putea uita niciodata o vei gasi o singura data in viata, iar atunci cand o vei gasi sa nu te sperii si sa nu fugi de ea. Sa inveti sa o recunosti si sa stii ca va trebui sa nu-i mai dai drumul niciodata, alminteri tot restul vietii iti va fi plin de regrete si vei sfarsi prin a te intreba mereu cum ar fi fost daca...
Intoarce clepsidra sau opreste timpul in loc daca trebuie, invata sa primesti si sa oferi dragoste, invata sa lasi de la tine, invata sa ierti, ia-ti sufletul si ofera-i-l pe tava daca trebuie, fii trup si suflet acolo pentru el si lupta pentru dragostea voastra.
Nu te inclina la primul obstacol ca o creanga indoita de vant, incercarile sunt parte din noi si au darul de a ne intari si de a ne face mai buni.
Nu apleca urechea la cei din jur, fii egoista si gandeste-te doar la tine, binele tau trebuie sa primeze, nu binele lor!
Las aici, pentru aducere aminte, cateva poezii dedicate primei mele iubiri. Chiar daca au trecut atat de multi ani de atunci, prima iubire va ocupa vesnic un loc special in inima noastra, chiar daca drumurile nu ni se vor mai intersecta poate, niciodata.
O iubire pierduta
Te-am iubit atat de profund si intens,
Cum pe nimeni n-as putea sa mai iubesc vreodata,
Dar ce pacat ca-n timp, totul a devenit nonsens
Si c-am pierdut iubirea ta curata!
O iubire pierduta, o iubire amara,
In suflet, pentru tine, raman vesnic fecioara.
Ce pacat ca azi, esti doar in inima mea icoana,
Si mi-e atat de dor de tot ce ne-a unit odinioara!
Te-am iubit si niciodata nu voi putea sa ma iert,
Iar sufletul mi-e amortit, trist si inert.
Te-am tradat candva, si te-am lasat sa pleci,
Iar acum ma gandesc doar la tine in noptile reci!
Privesc cu tristete inapoi in trecut,
Ai fost tot ce-am visat, ai fost tot ce-am vrut,
Cat de intensa si pura a fost dragostea noastra,
In inima mea iti voi fi ramane pururea mireasa!
Viata mea si-a ta sunt astazi, doar linii paralele,
Suflete triste, iubiri uitate, destine efemere;
Si totusi, sa nu uitam ca ne-am intersectat candva,
Si inca te iubesc, chiar daca n-am ramas a ta!
Paradox
Intr-o zi am constatat cu tristete ca nu mai sunt nimic din ceea ce am fost!
Mi-am pierdut rand pe rand visele, bucuria, speranta si cate ceva din mine a murit incet.
Aripile mi-au fost retezate si de atunci am refuzat sa mai zbor.
M-am trezit captiva undeva la granita dintre relativ si absolut si astept stinghera ca aripile sa-mi fie oblojite.
Sunt obosita, sunt trista si nu mai am de mult puterea sa lupt.
Am crezut prea mult in oameni si oamenii m-au dezamagit.
Am crezut prea mult in vise insa nu toate visele s-au implinit!
Am sperat prea mult si unele sperante mi-au ramas desarte.
Am ramas la final eu, visator frumos cu aripile frante de sperante efemere!
Eu, visatorul obosit ce poarta pe umeri povara unei lumi.
O lume perfida si rea, o lume macinata de probleme inutile.
Intr-o zi m-am trezit si i-am zambit universului,
Am recapatat pofta de viata si sperantele una cate una au revenit.
Mi-am deschis larg poarta sufeltului si m-am pregatit pentru zbor.
Aripile mi-au fost oblojite si odata cu ele au disparut vechile rani!
Increderea, bucuria si speranta au inceput sa alerge in jurul meu,
Iar eu visator obosit m-am prins in hora lor si am alegat neobosit intr-un vartej ametitor.
M-am oprit si am privit in jur catre lume
Mult prea grabiti, mult prea tristi, prea superficiali
O lume trista, perfida si rea
Mult gri, prea mult gri
Si oameni reci, mult prea reci!
Trimiteți un comentariu